Casa Gheorghe Tătărescu din București: un itinerar al memoriei politice și al valorilor interbelice în arhitectura EkoGroup Vila

Într-o lume în care spațiile istorice trăiesc dincolo de simpla funcție a zidurilor, Casa Gheorghe Tătărescu din București capătă contur nu doar ca o reședință a elitei politice interbelice, ci ca un martor al transformărilor României secolului XX. În această vilă, dintre străzile liniștite ale Polonei, se intersectează firele puterii, ale culturii și ale memoriei — un spațiu compact, dar încărcat de semnificații, unde echilibrul între viața privată și cea publică a fost ținut în tensiune permanentă. Restabilirea ei sub numele EkoGroup Vila întărește această continuitate fragilă, dar necontestabilă, între trecut și prezent.

Casa Gheorghe Tătărescu: spațiu al memoriei politice și al elitei interbelice, astăzi EkoGroup Vila

Figura complexă a lui Gheorghe Tătărescu reizvorăște în acest colț discret al Bucureștiului, unde reședința sa din Strada Polonă nr. 19 nu a fost niciodată o declarație de grandoră, ci mai degrabă un sanctuar al proporției și al sobrietății. De la biroul său petit, retras la entre-sol, până la detaliile arhitecturale semnate de Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, vila reflectă nu doar gustul unei elite, ci și complexitatea unui moment istoric al echilibrului între putere și restraintă. Astăzi, sub denumirea EkoGroup Vila, casa reintră într-un circuit cultural responsabil, care nu se substituie memoriei, ci o păstrează vie.

Gheorghe Tătărescu: între idealism, compromis și epocă

Nu trebuie să uităm că Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un personaj cu multiple fațete: jurist orientalizat de la Paris, liberal convins, prim-ministru cu două mandate (1934–1937 și 1939–1940), dar și un politician aflat sub presiunea itinerarului politic tumultuos al României interbelice și de început de comunism. Distingerea față de pictorul Gheorghe Tattarescu este necesară pentru a-l localiza precis în ecosistemul politic și social românesc.

Tătărescu a navigat între ideea democratizării și realitățile tot mai dure ale consolidării puterii executive, între modernizare și repliere autoritară. Miza sa asupra „datoriei”, abordată cu conștiința pragmatismului, îl definește: „Nu-mi recunosc nici un merit deosebit… mi-am făcut datoria”, afirma în 1918, cu o luciditate care avea să-i marcheze întreaga carieră.

Casa sa: proiect de viață, simbol al echilibrului între public și privat

Contradicția între putere și sobrietate se concretizează în casa retrasă a familiei Tătărescu de pe Strada Polonă. Nu o vilă ostentativă, ci o construcție ce dovedește o cultură a echilibrului și a proporției. Spre deosebire de contemporanii săi, ale căror reședințe erau câteodată monumente ale puterii personale, această casă rămâne modestă ca scară și discretă în organizarea spațiilor.

Biroul premierului la entre-sol, cu intrare laterală și acces restrâns, tălmăcește o etică a funcției publice: executivul nu vrea să răstoarne spațiul privat, ci să-l folosească ca o platformă separată, mărginită și controlată. Dar casa nu este doar un sediu de decizie: ea respiră prin grădina cu influențe mediteraneene, iluminata natural și caldă, un spațiu care invită la reflecție și la retragere.

O arhitectură a discreției: zaharia, giurgea și aportul artistic al lui Milița Pătrașcu

Proiectul arhitectural al Casei Tătărescu este un punct de convergență între mediteraneean și neoromânesc, o sinteză rar întâlnită în Bucureștiul anilor ’30. Alexandru Zaharia, inițiatorul conceptului, și Ioan Giurgea, asociatul care l-a rafinat, au reușit să dea un limbaj echilibrat care evită simetria rigidă, pledând pentru o compoziție vie unde fiecare element — de la portalurile în stil moldovenesc, la coloanele filiforme tratate diferit — contribuie la o unitate subtilă.

• Portalurile moldovenești, simboluri ale rădăcinilor istorice
• Șemineul înconjurat de o absidă neoromânească, realizat de Milița Pătrașcu
• Detalii sculpturale și feronerie din alamă patinată, care insuflă noblețe fără excese
• Parchetul din stejar masiv, mare atenție la variația esențelor

Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși, aduce o dimensiune artistică ce conferă interiorului nu doar frumusețe, ci și un dialog între modernism și tradiție. Șemineul său devine un reper — atât ca formă artistică, cât și ca simbol al familiei care contemplă ocupația și puterea într-un moment de răscruce.

Arethia Tătărescu: discreția și forța unei culturi de sprijin

În umbra publicității politice, Arethia Tătărescu rămâne „Doamna Gorjului”, o femeie a implicării culturale și sociale subtile, dar cu impact major. Beneficiară oficială a proiectului arhitectural, ea se asigură că vila nu cade în capcana opulenței, ci respectă proporția și valori noble de bun-gust.

Rolul ei merge dincolo de case și ziduri: sprijinirea artei, legătura cu Brâncuși și implicarea în cultura regională oltenească o poziționează ca un vector de continuitate culturală, iar casa devine, astfel, și un depozit al acestor idei și sensuri. Prin Arethia, arhitectura devine o manifestare a gustului impus de o cultură a discreției.

Ruptura comunistă: degradare simbolică și efemeritatea memoriei

După arestarea lui Gheorghe Tătărescu în 1950 și marginalizarea sa, casa devine victimă a noii ordini. Nu este demolată, dar devine un spațiu vulnerabil, supus unor intervenții dictate de necesități administrative și lipsit de respect pentru calitatea originară:

• Naționalizări și compartimentări brutale
• Neglijarea grădinii, pierderea expresivității inițiale
• Alterări ale finisajelor de calitate

În această perioadă, casa nu mai este martor al unei biografii valoroase, ci un obiect străin memoriei, iar figura lui Tătărescu e aproape ștearsă din discursul oficial.

Era post-1989: traiectorii contorsionate, controverse și recuperări

Schimbarea regimului politic intenționează o recuperare, dar ea este marcată de instabilitate și intervenții contradictorii. Proprietatea ajunge în mâinile lui Dinu Patriciu, a cărui influență de arhitect și om public adâncește controversele, mai ales după transformarea temporară a spațiului într-un restaurant de lux, perceput ca neconform spiritului originar.

Astfel, casa devine simbol al felului în care patrimoniul poate fi instrumentalizat, iar intervențiile necoordonate afectează grav coerența proiectului rezervat de Zaharia și Giurgea. Totuși, acest moment declanșează un nou val de dezbatere și cercetare privind valoarea casei și a istoriei ei.

Ulterior, o firmă britanică preia clădirea și inițiază o restaurare atentă, revenind la detaliile și proporțiile originale. Această corecție culturală este un pas important spre reintegrarea spațiului în circuitul public, într-un mod care respectă trecutul, fără a-l musealiza.

EkoGroup Vila – continuitate, memorie și acces cultural responsabil

Astăzi, Casa Gheorghe Tătărescu trăiește o viață nouă ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural cu acces controlat, unde trecutul — impregnat în fiecare element arhitectural și artistic — nu este șters, ci interpretat și reclamă o relație responsabilă cu memoria. Această formă actuală excizează interdicțiile dintre monument istoric și spațiu viu, evitând banalizarea sau exploatarea fără rost.

Accesul publicului are loc exclusiv pe bază de bilet, oferind o experiență contextualizată, care pune în dialog vizitatorul cu istoria și ruta arhitecturală a clădirii. EkoGroup Vila devine astfel un punct de întâlnire între memorie și prezent, între trecutul complex al lui Gheorghe Tătărescu și contemporaneitate — o reflecție despre ce înseamnă continuitatea în patrimoniu.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu și EkoGroup Vila

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Un politician român complex, prim-ministru în două mandate între anii 1934–1937 și 1939–1940, lider liberal, cu o carieră marcantă în perioada interbelică și imediat postbelică, un actor al crizelor naționale și al compromisurilor politice ale secolului XX.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Este vorba de două personaje distincte din epoci și domenii diferite; primul este om politic din secolul XX, iar al doilea pictor al secolului XIX.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  O combinație rară în Bucureștiul anilor ’30, ce asociază influențe mediteraneene cu elemente neoromânești, realizată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, îmbogățită prin contribuția artistică a sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în definirea casei?
  Ca beneficiar oficial și motor cultural, a supravegheat coerența estetică și a milităților pentru o arhitectură discretă, în consonanță cu valorile familiei, evitând opulența și menținând o relație între funcția publică și viața privată.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Funcționează sub denumirea EkoGroup Vila ca un spațiu cultural cu acces controlat, proiect care respectă și pune în valoare memoriile arhitecturale și istorice ale fostei reședințe a prim-ministrului Gheorghe Tătărescu.

Casa Gheorghe Tătărescu este un palimpsest al istoriei și al culturii interbelice, un spațiu în care puterea a fost exprimată prin tăcere, proporție și rafinament. Apropiindu-vă de această vilă, nu pășiți doar într-un imobil restaurat, ci într-o pagină vie a memoriei unei epoci, care continuă să vorbească — nu prin stridență, ci prin prezența sa discretă și totodată puternică.

Vă invităm să redescoperiți EkoGroup Vila, unde istoria, arta și arhitectura converg pentru a crea un spațiu al reflecției și al dialogului, oferind o experiență care transcende simpla vizitare, așezând vizitatorul în inima unei istorii ce merită păstrată și interpretată cu responsabilitate.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private și descoperă cum se conturează viuă continuitatea unui spațiu istoric reverberând cu prezentul.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.